- statúie
- s. f., art. statúia, g.-d. art. statúii; pl. statúi, art. statúile (sil. -tu-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
statúie
Look at other dictionaries:
statuie — STATÚIE, statui, s.f. Sculptură care reprezintă, în trei dimensiuni, imaginea integrală a unor fiinţe, a unor figuri alegorice etc., expusă de obicei într un spaţiu deschis. ♢ expr. (Ir (ironic). sau prin exagerare) A ridica (cuiva) o statuie =… … Dicționar Român
paladiu — PALÁDIU1 s.n. Element chimic, metal alb argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, întrebuinţat drept catalizator în unele reacţii sau ca înlocuitor al platinei în construcţia unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc … Dicționar Român
atlant — ATLÁNT, atlanţi, s.m. 1. Statuie reprezentând un bărbat într o atitudine de efort, folosită ca element de susţinere în locul unei coloane sau ca pilastru. 2. Locuitor legendar sau fantastic al Atlantidei. – Din fr. atlante. Trimis de baron, 23.01 … Dicționar Român
bolovan — BOLOVÁN, bolovani, s.m. Piatră (voluminoasă şi grea) rotunjită prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucată mare de pământ sau dintr o materie solidă oarecare. Bolovan de sare. – Din bg. balvan. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
cariatidă — CARIATÍDĂ, cariatide, s.f. Statuie reprezentând o femeie care susţine, ca o coloană, cornişa unui acoperiş, o intrare etc. [pr.: ri a ] – Din fr. cariatide, lat. caryatides. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 cariatídă s. f. (sil. ri… … Dicționar Român
colos — COLÓS, coloşi, s.m. 1. Statuie de o mărime extraordinară; p. ext. obiect de proporţii foarte mari. 2. Om, animal de mărime şi cu putere neobişnuite. [pl. şi: (n.) colosuri] – Din fr. colosse, lat. colossus. Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
soclu — SÓCLU, socluri, s.n. 1. Suport sau postament (din piatră) care susţine o coloană, o statuie etc. ♦ Partea de jos (mai proeminentă) a unei clădiri, a unui grilaj de fier etc. 2. Partea de metal a unui bec electric care se fixează în dulie. ♦ Piesă … Dicționar Român
statuar — STATUÁR, Ă, statuari, e, adj., s.f. 1. adj. Privitor la statui, care ţine de sculptarea (sculpta) statuilor. ♦ Ca o statuie; monumental. 2. s.f. Arta statuară (1); (concr.) operă statuară. [pr.: tu ar] – Din fr. statuaire, lat. statuari … Dicționar Român
statuetă — STATUÉTĂ, statuete, s.f. Statuie mică. [pr.: tu e ] – Din fr. statuette, it. statuetta. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 statuétă s. f. (sil. tu e ), pl. statuéte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţ … Dicționar Român
acrolit — ACROLÍT, acrolite, s.n. Statuie ale cărei extremităţi sunt executate din piatră sau din marmură, iar corpul din alte materiale. – Din fr. acrolithe. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 acrolít s. n. (sil. cro ), pl. acrolíte Trimis … Dicționar Român
